STRASS-ul (Syndicat du TRAvail Sexuel, Sindicatul Muncii Sexuale) există din 2009. El a fost creat de lucrătoriiOARELE sexului cu ocazia Congresului european al prostituţiei, care se ţinea atunci la Paris; se reuniseră cu această ocazie lucrătoriOARE ale sexului, cărora li se alăturaseră jurişti, lucrători sociali, sociologi etc.

Pentru că noi, lucrătoriiOARELE sexului, considerăm că respectul drepturilor fundamentale ale unei persoane este cel mai bun mijloc de a favoriza emanciparea acesteia, prin STRASS luptăm pentru ca toţi şi TOATE lucrătoriiOARELE sexului să aibă aceleaşi drepturi ca orice altă persoană şi ca orice altĂ lucratorOARE. Numai atunci vom fi în stare sa ne apărăm împotriva oricărei atingeri a drepturilor noastre.

STRASS-ul pentru cine?

STRASS-ul îi reprezintă pe toţi şi TOATE lucrătoriiOARELE din domeniul sexului, oricare ar fi genul cărora aparţin sau tipul lor de muncă sexuală. Suntem prostituaţiATE (de stradă sau indoor), actoriTRIŢE porno, masoriOARE erotice, dominatoare profesionale, operatoriOARE de telefonie/webcam roz, stripteaseuriEUZE, modele erotice, însoţitoriOARE sexualiE, etc.

STRASS-ul acordă o atenţie specială femeilor – adoptând o poziţie feministă fondată pe dreptul fiecăreia de a dispune liber de corpul său – şi migrantElor – adoptând o poziţie critică vizavi de politicile migratoare care le pun în pericol.

STRASS-ul pentru ce?

Revendicăm aplicarea dreptului comun tuturor lucrătoriOARElor sexului. În ziua de azi, legislaţia prostituaţiiATELE

indoor), aceasta fiind o consecinţă a politicii de interzicere purtate de Franţa. Luptăm pentru recunoaşterea tuturor formelor de muncă sexuală, împotriva prohibării acesteia, căci toate dispoziţiile represive care împiedică exersarea ei menţin lucrătoriiOARELE în nesiguranţă şi în non-drept. Statutul nostru profesional ar trebui să ne permită să ne garantăm independenţa şi să beneficiem de o protecţie socială şi de o pensie. La ora actuală, chiar şi în cazul în care am plătit cotizaţii sociale şi impozite pe venit, beneficiem de foarte puţine prestări sociale.

Cerem ca lucrătoriiOARELE sexului, şi în primul rând străinele fără acte în regulă, să fie protejate în mod eficace împotriva muncii forţate, a servituţii şi a sclavagismului, după cum şi a traficării lor în aceste scopuri, aşa cum prevede dreptul comun. Copiii, la rândul lor, trebuie protejaţi în mod efectiv împotriva exploatării sexuale.

Luptăm pentru abrogarea delictului de racolaj public. Începând cu 2003, lucrătoriiOARELE sexului riscă 2 luni de închisoare şi 3750 de euro amendă în caz de racolaj public, fie acesta activ sau pasiv. Această infracţiune nu doar că este aplicată în mod arbitrar de către forţele de poliţie – orice lucrătorOARE a sexului prezentĂ pe drumul public este consideratĂ ca o persoană delincventă – dar în plus de aceasta mai are şi consecinţa de a ne izola (mai ales în raport cu structurile de ajutor şi de prevenţie), de a ne precariza şi de a ne face mai vulnerabile în faţa infecţiilor cu transmitere sexuală, a HIV şi a abuzurilor de tot felul.

Reclamăm dispariţia din codul penal al dispoziţiilor sancţionând în mod specific « proxenetismul ». Menite să ne

protejeze de cei ce ne-ar exploata, ele reprezintă în acelaşi timp un obstacol pentru exersarea prostituţiei, refuzându-ne posibilitatea de a ne organiza (împiedicându-ne, de exemplu, sa împărţim un loc de muncă) sau de a beneficia de un ajutor exterior oarecare. Aceste dispoziţii au, de asemenea, drept consecinţă, faptul de a ne izola din ce în ce mai mult de restul populaţiei, acuzând de proxenetism orice persoană care ar beneficia de veniturile noastre, inclusiv membrii familiei sau cercul amical, cu excepţia cazului în care am dovedi că nivelul lor de viaţă corespunde resurselor lor.

În sfârşit, ne opunem în mod ferm penalizării clienţilor noştri. Legea permite deja sancţionarea vătămărilor sau agresiunilor sexuale, după cum şi a « clienţilor » minorelor, ai celor al persoanelor deosebit de vulnerabile şi a victimelor muncii forţate sau ale traficului de persoane. A merge încă mai departe prin sancţionarea clienţilor lucrătoriOARElor sexului majoriORE, în lipsa oricărui abuz sau violenţe, nu numai că va prilejui o încălcare inacceptabilă a libertăţii noastre sexuale, dar va avea ca efect şi agravarea situaţiei noastre. Respingem ideea conform căreia am fi, din principiu, nişte victime care ar trebui salvate, şi aceasta împotriva voinţei noastre.

STRASS-ul în ce fel?

Noi dăm lucrătoriOARElor din domeniul sexului posibilitatea de a relua cuvântul în dezbaterea publică în legătură cu activitatea lor profesională. Ne-am săturat ca ceea ce avem noi de spus să fie trecut sub tăcere, în favoarea altor tipuri de vorbitori prezentaţi drept specialişti ai chestiunii (medici, catolici şi alţi moralişti, aboliţionişti…). Luptăm în acest fel împotriva oprobriului moral care ne aşează ori în rolul victimelor, ori în acela al unor contra-modele pentru restul societăţii.

Sensibilizăm opinia publică asupra realităţii politicii purtate de Franţa împotriva lucrătoriOARElor sexului, în mod special în ceea ce priveşte efectele ei catastrofice asupra drepturilor noastre şi a libertăţilor individuale în general.

Informăm în mod direct lucrătoriiOARELE sexului despre drepturile lor şi despre cum să le folosească, mergând să ne

întâlnim cu ele şi punându-le la dispoziţie, în diferite limbi, fişe practice. Ne străduim să le sfătuim şi să le susţinem în demersurile lor.

La scara internaţională facem parte din diferite reţele ce reunesc mai multe sindicate ale lucrătoriOARElor sexului – în mod special International Committee for the Rights of Sex workers in Europe (ICRSE, Comitetul Internaţional pentru Drepturile Lucrătorilor Sexului în Europa) şi Network of Sex Work Projects (NSWP, Reţeaua pentru Proiecte legate de Munca Sexuală) – aceasta pentru a putea gândi şi acţiona împreună în interesul tuturor lucrătoriOARElor din domeniul sexului.